Lunile noiembrie și decembrie sunt pline de cadouri pentru mine, iar în acest an au coincis și cu lansarea blogului. V-am menționat câteva dintre cadourile din zona de beauty cu un preț rezonabil care mi se pare că merită, însă vreau să vă mai vorbesc și despre un altfel de cadou, pentru niște persoane foarte dragi din viața noastră, pentru bunici.
Jurnalele „Bunico, povestește-mi” și „Bunicule, povestește-mi” sunt niște cărți în care bunicii pot completa amintiri și detalii despre viața lor. Eu nu mai am bunicii aproape, însă părinții mei sunt foarte apropiați de nepotul lor și răsfoind aceste cărți m-am gândit ce întâmplări îi vor povesti ei băiețelului meu.
Mi-am amintit despre acel weekend în care am fost cu tata la derdeluș și aveam la noi cheile de casă ale mamei. Distracția a fost mare și ne-am întors acasă dârdâind din toate încheieturile, dar cu inima plină de viață și voioșie. Ne-am întors și fără cheile mamei și tot acolo ea avea și anumite chei de la serviciu, așa că a doua zi de dimineață, cum s-a luminat de ziuă, ne-am întors să le căutăm, cu speranțe zero. Mama deja era pe drum spre serviciu și se gândea cum să procedeze (se pare că erau niște chei destul de importante), dar norocul ne-a surâs, și, deși șansele erau foarte mici, am găsit acele chei și am mers să i le ducem.
Îmi amintesc și de entuziasmul meu când i-am povestit tatei că m-am dat cu placa de snowboard și el mi-a povestit că s-a dat și el în tinerețe, doar că nu avea acces la o placă de snowboard în sătucul în care locuia și își făcea plăci de lemn împreună cu prietenii, pe care le șlefuiau și le lustruiau cu ce instrumente aveau la îndemână.
Acestea sunt doar două din lucrurile pe care mi le-am amintit răsfoind aceste cărți, însă orice părinți sau bunici au niște momente în viață care i-au definit și i-au conturat într-un fel, cum și-au întâlnit soția/soțul, cu ce treburi îi ajutau pe părinții lor sau care erau responsabilitățile lor la primul serviciu. Gândindu-mă la asta am realizat că informația se pierde repede, anumite detalii se estompează și completarea acestor cărți jurnal este de fapt ceva de care se va bucura toată familia. Așa că treceți-le pe lista de cadouri și pregătiți-vă să râdeți (de nebuniile pe care le făceau ei în tinerețe), să fiți uimiți (așa se făcea pe vremea ta?) și să conștientizați iubirea pentru cei dragi. Dacă doriți să aruncați o privire, le găsiți pe site-ul celor de la Familium.
Ce poveste din copilăria ta îți vine în minte acum?
Cu drag,
Alina.
Am ajuns pe pagina asta pentru ca voiam sa citesc articolul despre calendarul advent, dar m-a super atras acest articol. Aha, pai prima chestie care imi vine in minte e ca o data a avut unchimiu grija de mine (eu 2 ani, el 20) si a cedat insistentei mele de a imi lua o inghetata. M-am super murdarit la gura si el nu avea servetele, apa, dar avea un pahar cu bere, cu care m-a si spalat pana la urma.
wow, ce poveste draguta. ma gandesc ca si unchiul tau era si el un copil putin mai mare :))
Ce drăguț ♥️
Ce frumooos!😍❤
Cred că am amintiri din copilărie de pe la 2ani…nu am fost un copil prea cuminte dar nici prea rău… îmi amintesc foarte multe trăiri intense de parcă ar fi fost ieri.
asa am fost si eu, in general cuminte, insa am avut si niste momente „ale mele”
Interesante albumele. si chiar ar fi cadoul perfect pentru bunici!
Mi se par foarte interesante aceste carti
Ce idee interesanta de cadou pt sărbători.
Buna! Au primit si parintii mei aceste albume, insa din pacate nu prea au timp sa le completeze. E un efort sa completezi, sa imprimi poze si sa le lipesti in album, un efort care necesita timp si bunicii uneori au alte griji. Ce amintiri am eu cu bunicii? Frumoase, desi nu in prezenta bunicilor, ei fiind ocupati cu altele, ci doar in casa lor, ma jucam ba singura, ba cu copii din vecini, ba cu animalutele. Ba imi aduc aminte ca mamaia cosea la o plapuma si eu coseam si eu ceva, un trandafir pe o bucata de panza langa ea. Multumesc de ocazia de a depana amintiri. O zi frumoasa!
Imi place mult sa citesc ca ai asa amintiri frumoase, eu nu am multe amintiri cu bunicii. Referitor la completarea albumelor, da, sunt de acord ca timpul e limitat, nici parintii mei nu au inceput inca sa le completeze, dar sper eu sa fie zile in care sa mai scrie cate putin si cate putin si tot asa.
Foarte dragut😁❤
In cadou perfect pentru bunici. Frumos scris articolul scurt si specific. 🤩
Mi-aș dori să am amintiri frumoase de depănat despre bunicii mei, însă sunt prea puține…
Sunt tare interesante aceste jurnale și foarte drăguț realizate! Am amintiri și frumoase, dar și mai puțin frumoase.
Atunci cand ne pierdem bunicii (sau pe cineva drag)
realizam ca dorim sa intoarcem timpul inapoi pentru a retrai macar cateva momente din timpul vietii lor.Un astfel de album este o dulce rememorare.Cand eram mica aveam o sanie la bunici cu care ma dadeam pe derdelus impreuna cu alti copii din sat.Era o sanie,mica de lemn,vopsita in rosu pe care bietul meu bunic o repara mereu ,pentru ca nazdravana lui nepoata „reusea” sa-i mai rupa cate o stinghiuta.Anii au trecut ,sania din pacate a ars intr-un incendiu dar am ramas cu dulcea amintire pe care si astazi o mai pastrez in suflet.Mi -as fi dorit macar o mica amintire cu ea si bunicul care „mesterea”la repararea ei.
Simona, multumesc ca ai impartasit cu noi aceste amintiri. Iti trimit imbratisari calde.
Îmi place mult ideea acestor jurnale pentru bunici. Mi-ar plăcea sa ii mai am, astfel sa umple paginile cu toate momentele pline de frumusețe pe care le-am trăit alături de ei. ❤️ Toate amintirile cu ei sunt de neprețuit și vii in mintea si inima mea
Cred ca asa putemee pastra vi in amintire momentele dragi si lectiile de viata care ne definesc.
Foarte interesanta ideea acestor jurnale,un cadou inedit! Amintiri din copilarie…prima care imi vine in minte, clatitele preparate de bunica mea in fiecare duminica dimineata..ma trezeam mereu cu mirosul lor…;)
ce amintire frumoasa, multumesc ca ai impartasit-o cu mine, Oana
Foarte frumoasa ideea! Din pacate eu mi-am cunoscut doar 2 bunici si nu am foarte multe amintiri cu ei…
Imi amintesc cum ma trezeam dimineata in miros de cozonac si rupeam repede o bucata fierbinte, iar bunica incerca sa ma tempereze.
Minunate aceste carti-albume-amintire! Le-as vrea si eu… Simt ca dupa ce s-a dus mamaita in acest an as avea nevoie de un „colaj” de amintiri de acest tip.
Foarte interesantă aceasta carte-amintire. Din păcate eu nu mai am bunici dar era tare frumos o astfel de carte. Ceva memorabil pentru toată viața. Buna iniția a celui care a făcut asta.
Mulțumim pentru acest articol!Cu siguranță Bunicii vor fi tare fericiți când le vor primi de la ‘ Mosu’! Vom depana amintiri lângă focul de la soba ,cu o cana de ceai și bradul impodobit iar o mâtă va completa decotul!
Cartile astea mi se par perfecte pentru a fi oferite bunicilor. Am oferit-o si noi pe cea pentru bunica si am facut o mare bucurie.
un cadou frumos desi …. fetele mele mai au o singura bunica. Nu stiu daca sunt pregatita pentru un astfel de jurnal cu toate ca poate acesta ar fi cel mai bun moment sa pastrez vii amintirile
Şi eu voi face cadou bunicilor aceste jurnale 🎁
Chiar sunt deosebite aceste carti . Un cadou de suflet pentru suflet!
Foarte frumoase 💖
Foarte frumoase ❤❤❤
Este un cadou superb , o amintire perfecta pentru bunici
Ce idee de cadou minunata! De luat in vedere.
Super idee de cadou pt bunici. ♥️